Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» ION
Vin 19 Oct 2018, 19:29 Scris de Anahoret

» Invatamant
Mier 03 Oct 2018, 14:23 Scris de zaraza26

» Știri muzicale
Mar 02 Oct 2018, 21:11 Scris de ostrovna

» ANUNTURI
Mar 02 Oct 2018, 21:09 Scris de ostrovna

» Subiectul zilei
Lun 01 Oct 2018, 15:11 Scris de zaraza26

» Traditia ortodoxa
Lun 01 Oct 2018, 08:05 Scris de Ciprian

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Dum 30 Sept 2018, 12:33 Scris de dolion

» CUVINTE DE FOLOS (III)
Dum 30 Sept 2018, 12:26 Scris de dolion

» Eternul feminin
Mier 29 Aug 2018, 01:28 Scris de Ciprian

» ENGLISH
Mar 21 Aug 2018, 12:37 Scris de zaraza26

» Politica se face cu... caricaturi
Joi 09 Aug 2018, 14:10 Scris de zaraza26

» Limba română
Sam 04 Aug 2018, 21:22 Scris de Anahoret

» STIRI SOCIALE
Vin 20 Iul 2018, 11:10 Scris de zaraza26

» MAXIME, CUGETĂRI...
Dum 15 Iul 2018, 04:42 Scris de Ciprian

» BANCURI
Joi 12 Iul 2018, 18:29 Scris de Ion

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Dum 08 Iul 2018, 09:50 Scris de dolion

» CAMERA DE WHISKY
Sam 07 Iul 2018, 18:08 Scris de Anahoret

» Chestii funny
Mar 03 Iul 2018, 11:11 Scris de zaraza26

Cuvinte-cheie
bancuri istorie 23 curiozitati Când taieri drumetie romana Patapievici muzica_traditionala google politica Popasul problema comment-143 Literatura brasov padure mediu maxime internet sibiu 1918 1 Limba reclame
Octombrie 2018
LunMarMierJoiVinSamDum
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031    
CalendarCalendar
Top postatori
dolion
 
Emil Condor
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
Anahoret
 
aurora
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate

In jos 
Mergi la pagina : 1, 2, 3, 4  Urmatorul
AutorMesaj
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Dum 25 Ian 2009, 19:48

Inutilitatea preotului
...că niciun ținut nu avea mai multă nevoie de sămânța lui Dumnezeu, [părintele Nicanor Ravena] se hotărî să rămână încă o săptămână pentru a-i încreștina pe cei tăiați împrejur și pe păgâni, să legalizeze concubinajele și să împărtășească și muribunzi. Însă nimeni nu-i dădu atenție. I se răspundea că, de ani și ani de zile oamenii au trăit fără preot, rezolvându-și problemele sufletului direct cu Dumnezeu, și nu se mai simțeau vizați de blestemul păcatului strămoșesc.
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 89


Opțiuni politice
Cum Aureliano avea noțiuni foarte confuze despre deosebirile dintre conservatori și liberali, socrul său i le explică în câteva lecții. Liberalii, îi explica el, erau francmasoni: oameni cu porniri rele, partizani ai spânzurării preoților, a instituirii comuniei civile și a legalizării divorțului, recunoașterii drepturilor egale pentru copiii naturali ș cei legitimi, ai divizării țării într-un sistem federal care i-ar răpi puterii centrale prerogaticele. Conservatorii, dimpotrivă, dețineau puterea direct de la Dumnezeu și vegheau asupra stabilității ordinii publice și a moralei familiale; ei erau apărătorii credinței în Hristos, ai principiului autorității șiu nu erau dispuși să îngăduie fărămițarea țării în colectivități autonome. Sentimentele sale umanitare îl făcură pe Aureliano să simpatizeze cu atitudinea liberală în privința drepturilor copiilor naturali, însă nu înțelegea cum se putea ajunge să se pornească război pentru niște lucruri pe care nu le puteai atinge cu degetul. Socoti ca un exces faptul că socrul său ceruse să i se trimită, pe timpul alegerilor, șase oameni înarmați cu puști, sub comanda unui sergent, într-un sat lipsit de orice pasiuni politice. Nu numai că soldații au debarcat, dar merseră din casă în casă pentru a confisca armele de vânătoare, cuțitele de înjunghiat animalele, până la chiar cuțitele de bucătărie, înainte de a împărți bărbaților de peste douăzeci și unu de ani buletine albastre cu numele candidaților conservatori, și biletine roșii cu numele candidaților liberali. În ajunul alegerilor – don Apolinar Moscote în persoană citi o înștiințare prin care se interzicea, de smbătă noaptea, timp de patruzeci și opt de ore, vânzarea băuturilor spirtoase și adunările de mai mult de trei presoane care nu aparțineau aceleiași familii. Alegrile trecură fără incidente. Încă de la opt dimineața, duminică, se instală în piață urna de lemn, păzită de cei șase soldați. S-a votat în libertate deplină, după cum putu constata însăși Aureliano care a rămas aproape toată ziua în preajma socrului său, veghind ca nimeni să nu voteze decât o singură dată. La orele patru după-amiază, un duruit de tobe vesti în piață sfârșitul scrutinului, iar – don Apolinar Moscote sigilă urna cu o bandă de hârtie gumată peste care-și depuse semnătura. În aceeași seară, în timpul partidei sale de domino cu Aureliano, dădu ordin sergentului să rupă banda de hârtie gumată pentru a face socoteala sufragiilor. Erau tot atâtea buletine roșii ca și albastre, însă sergentul nu lăsă decât zece roșii și completă diferența cu buletine albastre. Urna fu din nou sigilată cu bandă nouă și, în ziua următoare, la ora nouă, porni spre capitala provinciei.
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 104-106



Reflecții în fața morții
În zori, în urma unui consiliu de război constituit în grabă, Arcadio fu împușcat la zidul cimitirului. În ultimele două ceasuri ale vieții nu înțelese de ce îi dispăruse teama care îl chinuise din frageda copilărie. Nepăsător, fără să se preocupe măcar de a da dovezi despre noul său curaj, ascultă rechizitoriul interminabil al acuzației. Se găndea la Ursula care în în clipa ceea avea să-și bea cafeaua, sub castan, împreună cu José Arcadio Buendia. Se gândea la fiica lui de opt luni care încă nu avea un prenume și la copilul care avea să se nască în august. Se gândea la Santa Sofia de la Piédad pe care o lăsase, în seara trecută sărând un cerb pentru dejunul de sâmbătă, și-i era dor de părul ei curgând pe umeri și de genenle care păreau false. Fără sentimentalism deșert, se gândea la toți oamenii pe care-i cunoscuse, într-un bilanț sever al socotelilor cu viața, și începea să înțeleagă cât de mult iubea ființele pe care le urâse mai de mult.

..........................

În școala dărâmată, unde simțise pentru prima oară siguranța pe care ți-o dă puterea, la câțiva metri de încăperea unde cunoscuse incertitudinile amorului, Arcadio găsi ridicol acest formalism al morții. De fapt, moartea nu-l interesa deloc, ci mai degrabă viața: încât, atunci când se pronunță sentința, nu încercă un sentiment de spaimă, ci unul de nostalgie. Rămase mut până ce i se ceru să-și exprime ultima dorință.

— Spuneți-i soției mele, răspunse el cu glas tare și clar, să-i dea fetiței mele numele Ursula. Schiță o pauză, apoi întări cele spuse: Ursula, ca bunica. Și mai spuneți-i că dacă copilul care se va naște va fi băiat, să-l numească José Arcadiom nu în amintirea unchiului, ci a bunicului său.

Înainte de a-l duce la zid, părintele Nicanor voi să-l asiste.
— Nu mă căiesc de nimic, zise Arcadio și se puse sub ordinele plutonului de execuție, după ce bău o ceașcă de cafea neagră.
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 130-131

N o t ă
– Din punctul meu de vedere, singurul care poate fi luat în seamă când face reflecții în fața morții este Dostoievski. Ceilalți... speculații. Dar mi-a plăcut construcția imaginii.




Eternul feminin
— Nu mai pot aștepta, îi zise el [Pietro Crespi]. Ne vom căsă tori luna viitoare.
La atingerea mâinilor sale reci, Amaranta nu tremură deloc. Și-o retrase pe a ei, ca un animal fugărit și se întoarse la lucrul ei.
— Nu fi naiv, Crespi, zise ea surâzând. Nici moartă nu mă voi căsători cu tine.
Pietro Crespi își pierdu complet stăpânirea de sine. Începu să plângă fără pudoare, frângându-și aproape degetele de disperare, dar n ureuși să o înduplece.
— Nu-ți pierde vremea, mai găsi să adauge Amaranta. Dacă într-adevăr mă iubești atât de mult, nu mai pune piciorul în casa aceasta.
Ursula crezu că înnebunește de rușine. Pietro Crespi epuiză întreaga gamă de rugăminți și implorări. Ajunsese până la umilirile cele mai grele și mai de necrezut. [...] În doi noiembrie, de ziua morților, fratele său deschise prăvălia și găsi toate luminile aprinse, toate cutiuțele muzicale deschise, toate pendulele oprite la aceeași oră, de acum eternă, și în mijlocul acestui concert dezordonat, îl descoperi pe Pietro Crespi în biroul sin fundul magazinului, cu vinele tăiate cu un brici, cu ambele mâini într-un bazin cu smirnă. [...] Amaranta nu-și părăsi odaia. Auzi din patul ei suspinele Ursulei [mama sa], pașii și murmurele mulțimii care năpădiră casa, urletele bocitoarelor, și apoi o tăcere adâncă plină de parfumul florilor veștejite. Mulă vreme mai continuă să simtă mirosul ușor de lavandă care-l însoțea pe Pietro Crespi la lăsarea serii, avu însă destule puteri să nu se lase pradă delirului. Ursula o abandonă cu totul. Nici nu-și ridică ochii pentru a se milostivi de ea, în după-amiaza când Amaranta intră în bucătărie și-i băgă mâna în jeratecul cuptorului, până când durerile fură atât de mari încât nu mai simți nimic decât duhoarea cărnii ei fripte. A fost un leac sălbatic împortriva remușcărilor. [...] Singura urmă vizibilă a acestei tragedii era bandajul de voal negru pe care-l înfășură în jurul mâinii arse și pe care avea să-l poarte până la moarte.
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 119-121



Orgoliu
Într-o seară [colonelul Aureliano Buendía] îl întrebă pe colonelul Gerineldo Márquez:
— Spune-mi un lucru: tu pentru cine lupți?
— Pntru ce să lupt, cumetre, răspunse colonelul Gerineldo Márquez, pentru marele partid liberal.
— Ești fericit că poți răspunde, îi spuse el. Cât mă privește pe mine, abia acum îmi dau seama că lupt din orgoliu.
— Asta nu e bine, zise colonelul Gerineldo Márquez.
Neliniștea lui îl amuză pe colonelul Aureliano Buendía.
— Firește, zise el. Însă, în orice caz, e mai bine decât să nu știi pentru ce lupți. Îl privi în ochi și adăugă surâzând: Sau să lupți ca tine, pentru ceva ce n-are sens pentru nimeni.
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 149[/size]


Neșansa nu cunoaște greșeală.
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 140


"Să te zbați atâta, murmura colonelul Aureliano Buendía. Să te zbați atâta pentru ca, până la urmă, șase pederaști să te împuște fără să poți face ceva!
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 141

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Dum 25 Ian 2009, 19:58

Și mai am, dar nu vreau să sperii lumea. Romanul are multe pagini! Laughing
Mai pun și mâine! Wink

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22402
Varsta : 59
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Dum 25 Ian 2009, 19:58

Remarcăm cu plăcere un nou start din partea lui Anahoret si, personal voi încerca să fiu la înăltimea asteptărilor. La treabă fratilor! thumb_yello

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Dum 25 Ian 2009, 20:12

Sufăr de claustorfobie! Nu mă lăsați singur, frațilooooor!
Laughing Laughing Laughing

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22402
Varsta : 59
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Dum 25 Ian 2009, 20:22

Când crezi că esti "mai singur", atunci vei realiza cât de multi sunt în jurul tău, cu tine. Să vezi...

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8515
Varsta : 53
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Lun 26 Ian 2009, 12:57

La asemenea texte lungi va trebui sa ai putintica rabdare cu mine...Le-am vazut de ieri si azi le-am citit.
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Lun 26 Ian 2009, 13:19

@zaraza26 a scris:
La asemenea texte lungi va trebui sa ai putintica rabdare cu mine...Le-am vazut de ieri si azi le-am citit.
Știu, Zaraza, nici eu nu mă încumet la foiletoane! Acesta a fost motivul pentru care am postat numai câteva dintre toate citatele pe care le-am scos dintr-un "Veac de singurătate". Diseară am să mai postez câteva, apoi am să mai pun altele la sfârșit de săptămână. Principalul este să avem timp să citim unii de la ceilalți și să discutăm pe marginea celor postate. Așa, ca la o cafea între prieteni! hug

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Lun 26 Ian 2009, 18:15

Mai postez o serie de citate din Gabriel Garcia Márquez.
Urmează să ne citim din nou pe la sfârșitul săptămânii.
Sper să vă placă.

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Lun 26 Ian 2009, 18:21

Sfârșitul existenței
În ciuda puterilor sale intacte, José Arcadio Buendía nu era în stare să lupte. Toate îi erau indiferente. Dacă se întorsese sub castan, n-o făcuse din voia lui ci, dintr-un reflex al trupului său. [...] în realitate singura ființă cu care de multă vreme putea să intre în legătură era Prudencio Aguilar*. Aproape redus la pulbere din pricina decrepitudinii morții, Prudencio Aguilar venea de două ori pe zi să flecărească cu el. Vorbeau despre cocoșii de luptă. Își făgăduiau să organizeze o crescătorie de cocoși magnifici nu atât pentru a se bucura de niște victorii de care nu mai aveau nicio nevoie ci pentru a avea cu ce-și trece vremea în duminicile plicticoase ale morții. [...] Când era singur, José Arcadio Buendía se mângâia visând un șir nesfârșit de camere. Visa că se scoală din pat, deschide ușa și că trece într-o cameră identică cu prima, cu același pat cu căpătâiul de fier forjat, cu același fotoliu de răchită și cu aceeași iconiță a Fecioarei Tămăduirii pe peretele din fund. Din camera asta trecea în alta exact la fel, la nesfârșit. Îi plăcea să umble astfel din cameră în cameră ca într-o galerie cu oglinzi paralele, până ce Prudencio Aguilar îl atingea pe umăr. Atunci se întorcea din cameră în cameră, se trezea pe măsură ce venea înapoi, parcurgea drumul invers și-l găsea pe Prudencio Aguilar în camera realității. Dar, într-o noapte, la două săptămâni după ce a căzut la pat, Prudencio Aguilar îl bătu pe umăr într-o cameră intermediară și rămase pentru totdeauna acolo, crezând că aceea este camera lui adevărată. În dimineața următoare, Ursula îi aducea micul dejun când văzu un om apropiindu-se pe culoar. Era mic și îndesat, îmbrăcat într-un costum de postav negru, cu o pălărie tot neagră, enormă, trasă până peste ochii săi taciturni. "Doamne, gândi Ursula. Aș fi jurat că e Melchiade." Era Cataure; fratele lui Visitación, care părăsise casa fugind de ciuma insomniei și despre care nu se mai aflase niciodată nimic. Visitación îl întrebă pentru ce s-a reîntors iar el îi răspunse în limbajul său solemn:
— Am venit la înmormântarea regelui.

N o t e
______________________________________
*După cum am precizat într-un citat anterior, Prudencio Agiular fusese ucis în tinerețe de către José Arcadio Buendía, în urma unui duel de onoare. Așadar avem de-a face cu stilul lui Gabriel Garcia Márquez de a aduce morții în cotidian ca și cum ar fi ființe vii.
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 153-154


Constatare
Cel mai bun prieten este acela care a murit.
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 183


Ciudățenii
A doua zi, însă, reveni în casă, perfect ras și curat, cu mustața parfumată cu lavandă și fără legătura însângerată. Îi aducea un ceaslov cu copertele încrustate în sidef.
— Cât de ciudați sunt bărbații, zise ea, negăsind să spună altceva. Își petrec viața luptând împotriva preoților, și-ți aduc în dar cărți de rugăciuni.
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 178


Însingurarea puterii
Rătăcind în singurătatea puterii sale imense, începu să-și piardă busola. Îl supărau locuitorii satelor învinse care-l aclamau: pentru el, erau aceiași care-l aclamaseră pe inamic. Pretutindeni întâlnea adolescentul care-l priveau cu ochii lui proprii, care vorbeau cu vocea lui, care-l salutau cu același aer de neîncredere care era și al său pentru a le răspunde la salut, și care ziceau că sunt fiii lui. Se simți împrăștiat, repetat, și mai solitar ca oricând. Dobândi certitudinea că proprii săi ofițeri îl mințeau. Se luă la o ceartă imaginară cu ducele de Marlborough. "Cel mai bun prieten, obișnuia să spună pe atunci, este acela care a murit." Se săturase de incertitudine, de cercul vicios al acestui război veșnic care pe el îl găsea mereu în același loc, doar mai bătrân de fiecare dată, mai răvășit, mai neștiutor al cauzei, al felului, al acelui până când. Întotdeauna se găsea cineva în afara cercului tras cu creta. Cineva avea nevoie de bani, cineva care avea un copil bolnav de tuse măgărească dau care dorea să adoarmă pe veci deoarece nu mai putea îndura gustul murdar al războiului, și care, cu toate acestea, își aduna ultimele puteri, pentru a se înființa și a raporta: "Nimic nou, colonele". Iar acest nimic nou era lucrul cel mai îngrozitor din acest război care nu se mai termina: nu se întâmpla nimic.
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 183

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Lun 26 Ian 2009, 18:23

Sâmbătă o să bag aspiratorul în Cameră și am să pun de dimineață ibricul în tava cu nisip. Vă invit de pe acum la o cafea turcească și la o bârfă literară!

Să aveți o săptămână așa cum vreți voi! thumb_yello

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
aurora

avatar

Numarul mesajelor : 6983
Varsta : 67
Localizare : Hd România
Data de inscriere : 04/09/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Lun 26 Ian 2009, 23:40

Citat :
Constatare
Cel mai bun prieten este acela care a murit.

asta suna asa sinistru... nu-mi place! Sad

_____________________

Dacă nu putem să fim buni, să încercăm să fim măcar politicoși. ( Nicolae Steinhart )
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22402
Varsta : 59
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Mar 27 Ian 2009, 01:43

@aurora a scris:
Citat :
Constatare
Cel mai bun prieten este acela care a murit.

asta suna asa sinistru... Sad
Dar adevărat: acela, cu sigurantă nu-ti mai face rău... smile

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8515
Varsta : 53
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Mar 27 Ian 2009, 09:58

@Emil Condor a scris:
@aurora a scris:
Citat :
Constatare
Cel mai bun prieten este acela care a murit.

asta suna asa sinistru... Sad
Dar adevărat: acela, cu sigurantă nu-ti mai face rău... smile

Prefer un prieten in viata...

Totusi, remarca personajului e extrem de subiectiva, izvorata din dezamagiri. E un caz singular pentru mine.
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22402
Varsta : 59
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Mier 28 Ian 2009, 02:54

@zaraza26 a scris:
@Emil Condor a scris:
@aurora a scris:
Citat :
Constatare
Cel mai bun prieten este acela care a murit.
asta suna asa sinistru... Sad
Dar adevărat: acela, cu sigurantă nu-ti mai face rău... smile
Prefer un prieten in viata...

Totusi, remarca personajului e extrem de subiectiva, izvorata din dezamagiri. E un caz singular pentru mine.
Probabil, respectivul a experimentat multe dezamăgiri din partea "prietenilor" si făcea afirmatia aceea după experientele trăite.

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Joi 29 Ian 2009, 11:54

De fapt, remarca asta crudă este rod al alenării provocată de prea multă putere. De aceea afirma că cel mai bun prieten este cel care a murit. Acela nu-l mai putea trăda. Uneori afirmația lui Buendia se potrivește de minune și în cotidian, așa cum a remarcat Emil și, bineînțeles, subsemnatul. Dovadă că mi-am notat citatul. oh da!

De fapt, în citatul următor, aveți și afirmația în context.

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8515
Varsta : 53
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Joi 29 Ian 2009, 12:07

@Anahoret a scris:
De fapt, remarca asta crudă este rod al alenării provocată de prea multă putere. De aceea afirma că cel mai bun prieten este cel care a murit. Acela nu-l mai putea trăda. Uneori afirmația lui Buendia se potrivește de minune și în cotidian, așa cum a remarcat Emil și, bineînțeles, subsemnatul. Dovadă că mi-am notat citatul. oh da!

De fapt, în citatul următor, aveți și afirmația în context.

Din punctul asta de vedere, toti mortii sunt cei mai buni prieteni...
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Joi 29 Ian 2009, 14:27

Da, măcar și pentru faptul că, despre morți, nu vorbim decât de bine! Wink

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8515
Varsta : 53
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Joi 29 Ian 2009, 14:32

@Anahoret a scris:
Da, măcar și pentru faptul că, despre morți, nu vorbim decât de bine! Wink

Asa sa fie?!... scratch
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Sam 31 Ian 2009, 13:39

Este mai ușor să începi un război...

Spunând acestea, nu-și închipuia că este mai ușor să începi un război decât să-l sfârșești. Trebui să se arate inflexibil și sângeros timp de aproape un an pentru a constrânge guvernul să propună rebelilor condiții de pace favorabile, și alt an pentru a-și convinge partizanii de interesul de a le accepta. În domeniul cruzimii, a ajuns la excese pentru a înăbuși rebeliunea propriilor săi ofițeri, care se opuneau la comercializarea victoriei și sfârși prin a se sprijini pe forțele inamice pentru a o scoate la capăt.
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 187

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Sam 31 Ian 2009, 13:40

Mi se pare că se reflectă o situație pe care o întâlnim în politica autohtonă, nu vi se pare? Politicieni noștri se luptă pe conflicte ale căror sens a fost uitat demult, însă nimeni nu vrea să capituleze. Când urmăresc dezbaterile politice la TV (oricare ar fi canalul), eu cel puțin, am senzația că sunt în secția de terapie intensivă pentru fantome. Vouă nu vi se pare?

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Sam 31 Ian 2009, 13:41

Filosofie pe colțul unei recipise

Fără să se tulbure, colonelul Aureliano Buendía contrasemnă primul exemplar [al capitulării]. Nu apucă să-l semneze pe ultimul când apăru la intrarea în cort un colonel și un rebel trăgând de căpăstru un catâr încărcat cu două cufere. [...] Era casierul revoluției pentru circumscripția Macondo. Făcuse un drum obositor de șase zile, trăgând de catârul care murea de foame, pentru a ajunge la timp pentru armistițiu. Ceremonios, cu o manieră exasperantă, descărcă cuferele, le deschise și puse pe masă, una după alta, șaptezeci și două de cărămizi de aur. Nimeni nu-și amintea de existența acestui tezaur. În dezordinea ultimului an, când comandamentul central zbură în țăndări și când revoluția degeneră într-o rivalitate sângeroasă între șefi, devenise imposibil să se determine vreo responsabilitate. Aurul rebeliunii, topite în blocuri acoperite la rândul lor cu pământ ars, scăpă de atunci oricărui control. Colonelul Aureliano Buendía puse să se includă cele șaptezeci și două de cărămizi de aur în inventarul predării [...] Adolescentul firav rămase înfipt înaintea lui, fixându-l cu ochii săi senini, de culoarea mierii.
— Ce mai vrei? îl întrebă colonelul Aureliano Buendía.
Tânărul răspunse strângând din dinți:
— Recipisa.
Colonelul Aureliano Buendía i-o întocmi cu mâna sa proprie
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 194-195

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Sam 31 Ian 2009, 13:42

De ce am postat citatul de mai sus? Pentru neverosimilul situației, pentru un gest care se poate vedea doar în romane. Am avut și noi o "revoluție" cu ceva ani în urmă. Poate vă mai aduceți aminte că s-a constituit un fond numit "Libertatea", în care s-au vărsat cotizațiile de la Partid și alte sume de bani. Nu-mi amintesc ca cineva să fi cerut recipisă pentru banii aceia și nu-mi aduc aminte ca cineva să fi eliberat un astfel de document. Evil or Very Mad

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Sam 31 Ian 2009, 13:44

Eternul feminin

În zilele în care venea în casă la dejun, colonelul Gerineldo Márguez rămânea toată după amiaza în veranda cu begonii să joace dame cu Amaranta. Ursula le aducea cafea cu lapte și biscuiți și se ocupa de copii, pentru ca aceștia să nu vină să-i deranjeze. De fapt, Amaranta se silea să-și reaprindă în inimă cenușa uitată a pasiunii ei din tinerețe. Aștepta cu o nerăbdare care devenise insuportabilă zilele în care venea la dejun, după amiezele cu jocul de dame și timpul zbura în tovărășia acestui războinic cu nume plin de nostalgie, ale cărui degete tremurau imperceptibil când atingea pionii. Însă în ziua în care colonelul Gerineldo Márquez îi împărtăși din nou dorința de a se căsători cu ea, îl refuză:
— Nu mă voi mărita cu nimeni, îi zise ea, cu tine mai puțin decât cu oricare altul. Îl iubești atât de mult pe Aureliano, încât te-ai căsători cu mine pentru că nu te poți căsători cu el.
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 151

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Anahoret

avatar

Numarul mesajelor : 7180
Varsta : 57
Localizare : Deocamdată pe lumea asta
Data de inscriere : 11/12/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Sam 31 Ian 2009, 13:45

Metamorfoză

Generalul Moncada se așeză pe pat pentru a-și șterge ochelarii cu ramă groasă de baga cu pulpana cămășii.
— Probabil, răspunse el. Dar ceea ce mă preocupă nu este că pui să mă împuște, căci, la urma urmei, pentru oameni ca noi moartea aceasta este o moarte naturală. Ceea ce mă preocupă, continuă el, este că urându-i atât de mult pe militari, combătându-i atât de mult, gândindu-te atât de mult la ei, ai ajuns să semeni cu ei din toate privințele. Și nu există niciun ideal în viață care să merite atâta mârșăvie.

Își scoase verigheta și medalia cu Fecioara Tămăduirilor, și le puse alături de ochelari și de ceas.
— În ritmul acesta, încheie el, vei deveni nu numai dictatorul cel mai tiranic și mai sângeros din toată istoria noastră, ce vei pune să o împuști și pe cumătra mea Ursula, în dorința de a-ți liniști conștiința.
Gabriel Garcia Márquez, Un veac de singurătate, Editura Minerva, București, 1974, pag. 175

_____________________
Free your mind!
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22402
Varsta : 59
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   Sam 31 Ian 2009, 17:47

@Anahoret a scris:
Când urmăresc dezbaterile politice la TV (oricare ar fi canalul), eu cel puțin, am senzația că sunt în secția de terapie intensivă pentru fantome. Vouă nu vi se pare?

Ai dreptate! Nici nu mai stii cum să descrii nonsensul ce are loc acolo!
Terapie pentru fantome! Laughing

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate   

Sus In jos
 
Gabriel Garcia Márquez - Un veac de singurătate
Sus 
Pagina 1 din 4Mergi la pagina : 1, 2, 3, 4  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: POPASURI personalizate si întretinute de autori :: ANAHORET-
Mergi direct la: