Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» Vorbe de duh spuse de un cinic
Astazi la 08:59 Scris de dolion

» BANCURI
Astazi la 08:46 Scris de dolion

» CAMERA DE WHISKY
Lun 11 Iun 2018, 08:50 Scris de Ciprian

» Politica se face cu... caricaturi
Dum 10 Iun 2018, 14:44 Scris de Anahoret

» Chestii funny
Dum 10 Iun 2018, 14:41 Scris de Anahoret

» ANUNTURI
Sam 09 Iun 2018, 21:18 Scris de Anahoret

» Casuta din padure
Vin 08 Iun 2018, 14:05 Scris de zaraza26

» Educatia în familie
Vin 08 Iun 2018, 14:01 Scris de zaraza26

» Una... Alta... în politică
Mar 05 Iun 2018, 17:59 Scris de Ion

» Klaus Johannis - Presedintele ales
Mar 05 Iun 2018, 07:32 Scris de dolion

» ASTAZI E ZIUA TA...
Lun 04 Iun 2018, 12:13 Scris de zaraza26

» Urari de sarbatori
Vin 13 Apr 2018, 15:52 Scris de ostrovna

» Limba română
Mier 04 Apr 2018, 10:16 Scris de zaraza26

» ENGLISH
Mier 28 Mar 2018, 20:52 Scris de Ion

» Eternul feminin
Lun 26 Mar 2018, 13:48 Scris de zaraza26

» STIRI SOCIALE
Lun 19 Mar 2018, 11:02 Scris de zaraza26

» Tehnica(diverse)
Lun 19 Mar 2018, 10:59 Scris de zaraza26

» LUMEA IN CARE TRAITI
Dum 18 Mar 2018, 12:02 Scris de Anahoret

Cuvinte-cheie
brasov Popasul curiozitati sibiu Literatura muzica_traditionala google silvicultura Limba istorie problema Schweighofer romana Când cerna comment-143 1 mediu internet taieri padure 23 politica drumetie reclame 1918
Iunie 2018
LunMarMierJoiVinSamDum
    123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930 
CalendarCalendar
Top postatori
Emil Condor
 
dolion
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
Anahoret
 
aurora
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 Literatura universala

In jos 
Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul
AutorMesaj
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Literatura universala   Dum 05 Dec 2010, 19:09

Istoria generală a diavolului - Gerald Messadie

O carte minunată, bine documentată științific și scrisă cu nerv, talent și umor. O carte, care, pe lângă că vă pune pe tavă o bogăție de informații captivante din istorie și mitologie, vă poate scăpa definitiv de frica de diavol.
Un diavol, pe care Gerald Messadie, romancier, eseist și istoric francez, nu îl găsește cu adevărat nicăieri- pornind de la zeii din mitologiile greacă și romană, apoi căutând printre demonii arhaici din Oceania, de pildă, și ajungând până la răul absolut, fabricat și modelat continuu de unele religii actuale. Ce găsește în schimb? Acea nevoie a omului de a-și nega responsabilitatea propriilor alegeri, de a-și declina vina și, în ultimă instanță, de a se lăsa pătruns de groază. Fiindcă, spune Messadie, ”omului îi place să-i fie frică”.

Iată ce spune el: ” Istoria este reprezentată doar de evenimentele reale, iar Diavolul n-a participat la niciun eveniment. El este chiar scandalos de absent în marile momente ale veacurilor din urmă. Nimeni nu i-a văzut vreodată nici coada, nici coarnele, nici în timpul Revoluției Franceze și nici în octombrie 1917. Nu a fost zărit nici la Hiroshima, nici pe Luna, nici în laboratorul lui Pasteur, nici în buncărul lui Hitler. Ne așteptam să apară în Cambodgia, pe vremea lui Pol Pot, si la Sarajevo, atunci când mureau femei și copii sub gloanțele partizanilor din același oraș. Nu s-a văzut în toate acestea decât exprimarea patimilor omenești, a libertății și a demnității, a descoperirii intelectuale, precum și a urii, o ură cum animalul nu cunoaște, căci el nu e niciodată fiară: doar omul poate fi.

”Ar trebui să trăim fără noțiunea Răului? Grecii și budiștii sunt dovada că este posibil. Și că îl poți iubi pe Dumnezeu fără să te temi de Diavol, în demnitatea pe care el ne-a dăruit-o.”

Andreeea Burdalescu (Dragomir) - Deosebita!

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
abbilbal

avatar

Numarul mesajelor : 17567
Localizare : Cetatea Bălgrad, Transilvania
Data de inscriere : 28/09/2008

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Dum 09 Ian 2011, 00:14

Paul Verlaine - Arta Poetică

Ci numai muzica s-o dezmierzi.
Precumpănească, deci, vers impar,
Mai vag în aer, fără habar,
Ușurel ce-i, tot ușor îl pierzi.

Nu te-avânta cuvântul să-l alegi
De nu ti-e arma puțin dispreț:
Cântul de-i tern e cel mai de preț;
Precisu-i neprecis: privilegi.

Priviri ascunse după-un voal,
Ziua ce tremura-n amiezi,
Stelele limpezi care le vezi
În cerul serii, autumnal!

Ca numai Nuanța e de folos.
Iată Culoarea. Nu – nicidecum!
Singura Nuanță, mai știe-acum
De vis să lege vis sfiicios!

Fugi dar de crima ce-o Poantă e,
Spiritul crud si Râsul impur,
Lacrimi smulg ele și din Azur,
Asta fiertura de be-he-he!

Ia elocința, strânge-o de gât!
N-ar strica – tot ești în forma azi –
Rima în ape cuminți s-o scalzi,
Că nu-și face iar de cap – dar cât?!

De-atâta rimă, zău ca mi-e sila!
Ce copil surd sau care nebun
Ne-a dat veriga asta drept bun,
Vadit fier vechi de-o freci cu-o pila?!

Ci numai muzica, tot mereu!
Stihul tau fie-acel zburător
Ce-si ia avânt din cei ce mor
Spre noi iubiri, spre-un nou empireu.

Versul tau fie o aventură,
Vântului sora-n zori și-n perind,
Menta și cimbru, câmp înflorind...
Sa știi ca restu-i literatură!

_____________________
Noa, seeerbus drajilor!
.......BLOG PERSONAL
Sus In jos
CRUCIAT

avatar

Numarul mesajelor : 1568
Data de inscriere : 28/10/2010

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Dum 09 Ian 2011, 08:43


Rubayate / Catrene - Omar Khayyam
1
Să-ți faci puțini prieteni. Din tine nu ieși
Căci prea des falsitatea credința ne-o înfrânge.
Când ți se-ntinde-o mână, 'nainte de-a o strânge,
Gândește-te că poate te va lovi-ntr-o zi.
Să nu-ți dezvălui taina din suflet celor răi.
Nădejdile, - ascunse să-ți stea de lumea toată.
În zâmbet să te ferici de toți semenii tăi,
Nebunilor nu spune durerea niciodată.
O, tânăr fără prieteni mai vechi de două zile,
Nu te-ngriji de Cerul cu-naltele-i feștile!
Puținul să-ți ajungă, și zăvorât în tine,
Tăcut contemplă jocul umanelor destine.

Pe cei curați la suflet și luminați la minte
Neîncetat să-i cauți. Și fugi de tonți și răi.

2
"Trăiește-ți clipa! Căci clipa-i viața ta!"
Viața se grăbește, rapidă caravană.
Oprește-te și-ncearcă să-ți faci intensă clipa.
Nu mă-ntrista și astăzi, făptură diafană,
Mai toarnă-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…
Bea vin! în el găsi-vei Viața-fără-moarte.
Pierduta tinerețe din nou ți-o va reda,
Divinul timp al rozei și-al inimii curate!
Trăiește-ți clipa dată! Căci clipa-i viața ta!
Grăbite ca și apa și repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puține.
Și totuși douâ zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri și ziua care-o să vină mâine.
Nu depăși prezentul cu gândul!
Știi tu oare
Măcar dacâ-ai să termini cuvântul început?


_____________________
Doctor Cross
Sus In jos
Cristina

avatar

Numarul mesajelor : 5897
Localizare : acolo unde ma regasesc
Data de inscriere : 31/03/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Dum 09 Ian 2011, 09:22

Pământul este scena, iar oamenii sunt actorii. Așa e orânduit de sus, ca în general omul trupesc să nu știe de noi, să nu creadă în ruptul capului că există, prin spațiile eterate, o lume a entităților spirituale. Omul neagă cu putere existența noastră. Cei care ar vrea să creadă cer probe peste probe. Ar vrea să ne audă vorbindu-le prin odaia lor, ar vrea ca o rudă a lor plecată din lumea pământească să le lase o probă scrisă pe hârtie. Pentru unii nici aceste probe nu sunt de ajuns, ar vrea să li se arate iubitul lor plecat, în carne și oase, să-l vadă și mai ales să-l pipăie, ca nu cumva ochii și urechile să-i înșele. Majoritatea oamenilor declară: „Cum să credem în existența spiritului? când el nu ni se arată, când nu știm cum este, ce constituție are, dacă mai gândește ca noi. Nu știm dacă cineva a văzut, auzit sau vorbit cu vreun spirit. Așadar, nu putem crede numai după vorbe în existența spiritului”. Noi, duhurile, îi înțelegem și le dăm dreptate. Cum să creadă, dacă nu ne aud, nu ne văd și nu ne pot pipăi? într-adevăr, ia-l pe un sălbatic antropofag din pădurile Noii Guinee și vorbește-i de stilou, cerneală și hârtie. El te va asculta, dar nu va înțelege nimic, măcar că i se vorbește de lucruri comune, pentru că în viața sa de până atunci nu a văzut și nu a pipăit asemenea obiecte.
Legi severe ne opresc să ne facem cunoscuți oricui. Nu orice îi este permis unui duh. Bineînțeles, e vorba de duhurile conștiente de ceea ce fac, iar nu de cele cu totul inferioare, pentru care nu există nici o lege. Ele sunt oarbe și se conduc, ca și animalele pe care le-au însuflețit, numai după impulsul de moment și sub imboldul instinctului.

(DIN TAINELE VIEȚII SI ALE UNIVERSULUI / PROF. SCARLAT DEMETRESCU)

_____________________
Buna dimineata/ziua/seara/noaptea smile !
Dar ca sa fie buna, te rog: "Nu crede nimic, indiferent unde ai citit sau cine a spus un anumit lucru, chiar daca l-am spus chiar eu, nu crede nimic decat atunci cand el se potriveste judecatii tale si bunului tau simt." - Buddha
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22402
Varsta : 59
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Dum 09 Ian 2011, 17:15

@Cristina a scris:
Majoritatea oamenilor declară: „Cum să credem în existența spiritului? când el nu ni se arată, când nu știm cum este, ce constituție are, dacă mai gândește ca noi. Nu știm dacă cineva a văzut, auzit sau vorbit cu vreun spirit. Așadar, nu putem crede numai după vorbe în existența spiritului”. Noi, duhurile, îi înțelegem și le dăm dreptate. Cum să creadă, dacă nu ne aud, nu ne văd și nu ne pot pipăi? într-adevăr, ia-l pe un sălbatic antropofag din pădurile Noii Guinee și vorbește-i de stilou, cerneală și hârtie. El te va asculta, dar nu va înțelege nimic, măcar că i se vorbește de lucruri comune, pentru că în viața sa de până atunci nu a văzut și nu a pipăit asemenea obiecte.
Cred cu totală convingere acest adevăr: pentru om, lucrul neînteles nici nu există.
Asa că fiecare, atunci când afirmă că „nu, nu există...!”, să gândească la faptul că mai are mult de înaintat în cunoastere până să realizeze... chiar contrariul!

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
VOTAN

avatar

Numarul mesajelor : 630
Localizare : brasov
Data de inscriere : 25/11/2010

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Dum 09 Ian 2011, 18:38

Asta e ca atunci cand spui:sa nu zici niciodata,niciodata. nu se poate

_____________________
CE NU TE OMOARA TE INTARESTE !! old
Sus In jos
Ciprian

avatar

Numarul mesajelor : 1353
Data de inscriere : 17/12/2008

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Dum 09 Ian 2011, 23:34

@dolion a scris:
Istoria generală a diavolului - Gerald Messadie

O carte minunată, bine documentată științific și scrisă cu nerv, talent și umor. O carte, care, pe lângă că vă pune pe tavă o bogăție de informații captivante din istorie și mitologie, vă poate scăpa definitiv de frica de diavol.
Un diavol, pe care Gerald Messadie, romancier, eseist și istoric francez, nu îl găsește cu adevărat nicăieri- pornind de la zeii din mitologiile greacă și romană, apoi căutând printre demonii arhaici din Oceania, de pildă, și ajungând până la răul absolut, fabricat și modelat continuu de unele religii actuale. Ce găsește în schimb? Acea nevoie a omului de a-și nega responsabilitatea propriilor alegeri, de a-și declina vina și, în ultimă instanță, de a se lăsa pătruns de groază. Fiindcă, spune Messadie, ”omului îi place să-i fie frică”.

Iată ce spune el: ” Istoria este reprezentată doar de evenimentele reale, iar Diavolul n-a participat la niciun eveniment. El este chiar scandalos de absent în marile momente ale veacurilor din urmă. Nimeni nu i-a văzut vreodată nici coada, nici coarnele, nici în timpul Revoluției Franceze și nici în octombrie 1917. Nu a fost zărit nici la Hiroshima, nici pe Luna, nici în laboratorul lui Pasteur, nici în buncărul lui Hitler. Ne așteptam să apară în Cambodgia, pe vremea lui Pol Pot, si la Sarajevo, atunci când mureau femei și copii sub gloanțele partizanilor din același oraș. Nu s-a văzut în toate acestea decât exprimarea patimilor omenești, a libertății și a demnității, a descoperirii intelectuale, precum și a urii, o ură cum animalul nu cunoaște, căci el nu e niciodată fiară: doar omul poate fi.

”Ar trebui să trăim fără noțiunea Răului? Grecii și budiștii sunt dovada că este posibil. Și că îl poți iubi pe Dumnezeu fără să te temi de Diavol, în demnitatea pe care el ne-a dăruit-o.”

Andreeea Burdalescu (Dragomir) - Deosebita!

Denis de Rougemont, in "Partea Diavolului", pag. 11, Fundatia Anastasia, 1994, a scris:

1. Prima Scamatorie
In Micile poeme in proza ale lui Baudelaire poate fi citita fraza cea mai profunda pe care a scris-o un om modern despre satana: "Cea mai frumoasa siretenie a diavolului consta in a ne convinge ca el nu exista."

2. Incognito-ul
Trebuie sa recunoastem ca aceasta scamatorie nu a reusit niciodata mai bine decat in epoca contemporana. Si chiar daca mai credem "inca" in Dumnezeu, credem totusi atat de putin in diavol, incat e sigur ca voi fi acuzat de obscurantism, sau pur si simplu de lipsa de seriozitate, daca am sa persist in proiectul meu de a-i dedica o carte intreaga.
Primul truc a diavolului este incongnito-ul in care se mentine. Dumnezeu spune : "Eu sunt Cel ce sunt". Insa diavolul, totdeauna gelos si doritor de a-L imita pe Dumnezeu, fie si pe dos, caci el vede totul privind de jos in sus, ne spune asa cum ii spune Ulise ciclopului: "Eu ma numesc Nimeni, nu e nimeni aici. De ce ti-e frica? Tremuri in fata inexistentului?"
Pana in secolul al XVII-lea circula in Anglia o gravura inspirata din capriciile dracesti ale lui Breughel si ale lui Bosch. Reprezenta un personaj cu capul incornorat si cu doua picioare despicate, dar al carui trup ramanea invizibil. Si titlul era: Nobody. Nimeni.
Ca si pisica de Chesire din Alice in Tara minunilor, diavolul si-a incheiat in zilele noastre disparitia, nemailasand sa pluteasca in urma lui prin aer decat un ras imperceptibil pentru cei grabiti."
Sus In jos
Ciprian

avatar

Numarul mesajelor : 1353
Data de inscriere : 17/12/2008

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Dum 09 Ian 2011, 23:47

Citatul redat este din, cred eu, prima editie aparuta in Romania, si pe care o detin. O editie mai noua se gaseste apasand aici



Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Joi 20 Oct 2011, 07:34

Charles Dickens, faimos cu pretul vietii lui Seymour

Scandalul care lanseaza primul roman al lui Charles Dickens, "Cronicile Clubului Pickwick", este readus in atentie de catre biografi, care vin cu noi dezvaluiri privind apartenenta operei, dar si despre un posibil asasinat.
Astfel, Stephen Jarvis, de la Asociatia Dickens Fellowship, confirma ipoteza ca romanul scris in doua parti nu apartine celebrului scriitor, ci este opera lui Robert Seymour, cel mai cunoscut caricaturist al acelor timpuri, supranumit si “Shakespeare al Caricaturii”.
Mai mult decat atat, Jarvis, care, in prezent, scrie biografia lui Seymour, spune ca Dickens a avut o contributie decisiva in moartea ilustratorului, care s-a sinucis din disperare, dupa ce scriitorul si-a insusit nemeritat opera lui.
Potrivit istorisirilor binecunoscute, dupa ce Robert Seymour isi zboara creierii, sotia sa pretinde ca el fusese autorul "Cronicilor Clubului Pickwick". Atunci, Dickens intra in lupta pentru recunoasterea drepturilor de autor, lupta pe care o va purta si cu alte prilejuri.

Sursa: Unica.ro

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Joi 20 Oct 2011, 07:42

Shakespeare - a fost sau nu a fost?

Cine este de fapt cel mai mare scriitor englez al tuturor timpurilor?
Exista speculatii potrivit carora Shakespeare nu ar fi fost cel pe care il stim cu totii. Teoreticienii spectici considera ca nu exista dovezi care sa demonstreze ca negustorul din Straford a fost autorul tuturor lucrarilor care ii poarta numele.
Cum este posibil ca un om simplu, de la tara, fara studii universitare, sa fi creat capodopere literare?, este una dintre intrebarile pe care le lanseaza miscarea "anti-Stratford", care sustine ca “William Shakespeare nu a existat”.
Disputa cu privire la adevaratul autor al operelor lui Shakespeare este una cat se poate de serioasa.
Nu putini sunt cercetatorii care au dubii cu privire la existenta faimosului dramaturg. prin urmare, cercetatorii britanici vor sa il dezgroape.

Sursa: Unica.ro

Nu stiu de ce nu l-au dezgropat pana acum si se termina cu supozitiile...

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Joi 20 Oct 2011, 07:43

Dante Alighieri nu a scris Divina Comedie

Exista unii sceptici care au dubii in privinta operei scrise de Dante Alighieri. Potrivit unora, "Divina Comedie" nu ar fi fost scrisa de renumitul filosof italian.

Sursa: Unica.ro

Dar de cine...?

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Joi 20 Oct 2011, 09:19

Dumnezeul lucrurilor marunte - Arundhati Roy

Romanul de debut al scriitoarei Arundhati Roy primeste in 1997 premiul Booker Prize.

Romanul spune povestea fermecatoare si plina de suspans a doua surori gemene, care locuiesc in India. Rahel si Estha isi traiesc o copilarie fericita alaturi de familia lor pestrita. Viata lor linistita se schimba insa atunci cand verisoara lor din Anglia vine in vizita de Craciun.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Joi 20 Oct 2011, 09:20

Alegerea Sofiei - William Styron

O iubire pasionala, dar si o poveste dureros de trista, romanul este drama unei femei - Sofia -, care trebuie sa isi sacrifice un copil pentru a-l salva pe celalalt.
Intre timp, Sofia, care este cu Nathan, il cunoaste pe Stingo, cu care are o pasiune devoratoare.

"Alegerea Sofiei" este premiat in 1980 cu National Book Award.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Joi 20 Oct 2011, 09:20

Un veac de singuratate - Gabriel Garcia Marquez

Recunoscuta drept cea mai buna lucrare a sa, romanul este o poveste absolut captivanta care descrie, imbinand realul cu fantasticul, istoria misteriosului sat columbian Macondo.
Locuitorii din Macondo se trezesc napastuiti de calamitati ca insomnia, razboiul si ploile, iar misterele apar ca din senin.

In 1982, maestrul operei narative primeste premiul Nobel pentru acest roman.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Joi 20 Oct 2011, 09:21

Asasinul orb - Margaret Atwood

O poveste de dragoste inventata, care se petrece pe planeta Zycron, ii aduce scriitoarei Premiul Booker in 2000.
Romanul descrie aventura riscanta dintre o tanara bogata si un fugar. In timpul intalnirilor lor secrete in camere de hotel inchiriate, cei doi amanti creeaza o poveste fantastica de senzatie, care se consuma pe planeta Zycron.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Joi 20 Oct 2011, 09:22

O plimbare prin palat - Naghib Mahfuz

Romanul romancierului egiptean, care ii aduce Nobelul in 1988, spune povestea unei familii traditionaliste, surprinsa in timpul ocupatiei britanice.
Ahmad Gawad este un negustor prosper si un patriarh sever care impune sotiei si copiilor regimul sau despotic.
Incet- incet, copiii sai afla ca el nu e tocmai modelul de moralitate demn de urmat, iar fiicele sale imprumuta noua mentalitate a fami­liilor in care se integreaza.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Joi 20 Oct 2011, 09:22

Strada sardinelor - John Steinbeck

Personajele lui Steinbeck isi duc viata la periferia oraselului Monterey, printre pescariile de sardine.
Doc, biolog marin, si este un personaj excentric pentru cei din jurul sau: un individ mic de statura, cu o barba mare si accese de furie.
Romanul a primit Premiul Nobel in anul 1962.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Joi 20 Oct 2011, 09:23

Copiii din miez de noapte - Salman Rushdie

Considerat cel mai bun roman din primii 25 de ani de la prima decernare, care a castigat premiul Booker, romanul este povestea celor 1001 copii nascuti la miezul noptii dintre 14 si 15 august 1947, inzestrati cu puteri supranaturale.
Povestea urmareste indeaproape destinele a doi dintre ei - Saleem, fiul nelegitim al unei femei hinduse sarace, si Shiva, singurul mostenitor al unei familii musulmane instarite.

Cartea primeste in 1993 distinctia Booker of Booker’s.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Joi 20 Oct 2011, 09:24

Sa ucizi o pasare cintatoare - Harper Lee

Una dintre cele mai cunoscute capodopere, atat in literatura, cat si in cimematografie, romanul nemuritorului Harper Lee, desi publicat acum o jumatate de secol, ramane mai actual ca niciodata.
Un roman realist si brutal despre rasism si ratarea copi­lariei inocente, totul filtrat prin ochii unei fetite, Scout Finch, martora la intamplarile dramatice declansate intr-un mic orasel din sudul Americii, atunci cand un barbat de culoare este acuzat ca a violat o femeie alba.

Vandut in milioane de exemplare, romanul primeste Premiul Pulitzer in 1960.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Sam 29 Dec 2012, 13:26

Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu.
366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului

Traducere din limba rusa de Boris Buzila

Numele autorului cartii „Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” s-a pierdut în anonimat. Se cunoaste, în schimb, numele uneia dintre cele mai asidue si mai atente cititoare a acestei carti, nimeni alta decât ultima tarina a Rusiei, Aleksandra Feodorovna. Primise cartea cu putin înainte de cumplitele evenimente care aveau sa se abata asupra Rusiei. Din momentul când a descoperit-o, Aleksandra Feodorovna nu s a mai despartit de ea pâna la sfârsitul vietii.
Nu a fost o întâmplare nici ca Aleksandrei Feodorovna i s a oferit în dar cartea „Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”. Fara îndoiala, purtarea de grija dumnezeiasca este cea care a facut ca aceasta carte sa se afle printre cartile cu continut duhovnicesc pe care Familia Imperiala a reusit sa le ia în surghiun. Pentru orice crestin aceasta scriere va fi un reazim si îndrumar deopotriva de bun, la bine si la rau, ca pentru sfânta mucenita încoronata.

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
abbilbal

avatar

Numarul mesajelor : 17567
Localizare : Cetatea Bălgrad, Transilvania
Data de inscriere : 28/09/2008

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Sam 01 Feb 2014, 02:07


O fabulă de La Fontaine

Leul a devenit bătrân și sta bolnav
În casa lui, toate animalele au venit
pentru a vizita pe prințul lor,
cu excepția vulpii.
Deci lupul, sechestrează posibilitatea favorabil,
și a acuzat vulpea în fața leului:
"Ea n-a avut, a spus el, nici un respect pentru cineva care
a fost maestru de-ale pe toate, și acesta este motivul pentru care
nici măcar nu a venit pentru a-l vizita. "
Între timp, vulpea a venit prea încet, și a auzit
ultimele cuvinte ale lupului.
Astfel, leul a urlat împotriva vulpii.
Dar ea s-a gândit un timp pentru a se justifica:
"Și că, spune el, printre toți cei care s-au adunat aici,
ți-au făcut un astfel de serviciu mare, încât eu, care a mers
să cer medicilor un leac pentru tine,
și l-am găsit, nu a contat? "
. Leul i-a cerut să-i spună imediat care-i remediul
"Leule, acesta este: un lup jupuit de viu,
și să te îmbraci în pielea lui cât e fierbinte. "
Lupul a fost pus imediat la moarte, și vulpea a râs:
"Nu te excita maestre de
răutate, căci dulceața e aici. "

_____________________
Noa, seeerbus drajilor!
.......BLOG PERSONAL
Sus In jos
abbilbal

avatar

Numarul mesajelor : 17567
Localizare : Cetatea Bălgrad, Transilvania
Data de inscriere : 28/09/2008

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Sam 01 Feb 2014, 12:07

Epigramă fiscală

Contestație fiscală

N-am venit
Că am venit;
Am venit
Că n-am venit.

Păstorel Teodoreanu

_____________________
Noa, seeerbus drajilor!
.......BLOG PERSONAL
Sus In jos
Emil Condor

avatar

Numarul mesajelor : 22402
Varsta : 59
Localizare : mereu cu voi
Data de inscriere : 23/08/2008

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Sam 01 Feb 2014, 15:46

A trecut si La Fontaine cu Păstorel pe la Popas!

Când citesc ceva, orice, scris de Păstorel îmi apare automat un zâmbet pe fată.
M-a încântat mereu cu ceea ce a scos el din mintea-i ascutită.

_____________________
_____________________
Esti ceea ce lasi în urma ta.(EC)
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8475
Varsta : 52
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Mar 04 Feb 2014, 12:02

@abbilbal a scris:

O fabulă de La Fontaine

Leul a devenit bătrân și sta bolnav
În casa lui, toate animalele au venit
pentru a vizita pe prințul lor,
cu excepția vulpii.
Deci lupul, sechestrează posibilitatea favorabil,
și a acuzat vulpea în fața leului:
"Ea n-a avut, a spus el, nici un respect pentru cineva care
a fost maestru de-ale pe toate, și acesta este motivul pentru care
nici măcar nu a venit pentru a-l vizita. "
Între timp, vulpea a venit prea încet, și a auzit
ultimele cuvinte ale lupului.
Astfel, leul a urlat împotriva vulpii.
Dar ea s-a gândit un timp pentru a se justifica:
"Și că, spune el, printre toți cei care s-au adunat aici,
ți-au făcut un astfel de serviciu mare, încât eu, care a mers
să cer medicilor un leac pentru tine,
și l-am găsit, nu a contat? "
. Leul i-a cerut să-i spună imediat care-i remediul
"Leule, acesta este: un lup jupuit de viu,
și să te îmbraci în pielea lui cât e fierbinte. "
Lupul a fost pus imediat la moarte, și vulpea a râs:
"Nu te excita maestre de
răutate, căci dulceața e aici. "

Am cautat originalul, dar nu am gasit decat fabula in franceza a lui La Fontaine, fabula care e mai lunga. Traducerea de mai sus e facuta cu google translate dupa o forma moderna si prescurtata a fabulei originale.

LE LION, LE LOUP ET LE RENARD

Un Lion décrépit, goutteux, n'en pouvant plus,
Voulait que l'on trouvât remède à la vieillesse :
Alléguer l'impossible aux Rois, c'est un abus.(1)
Celui-ci parmi chaque espèce
Manda des Médecins ; il en est de tous arts : (2)
Médecins au Lion viennent de toutes parts ;
De tous côtés lui vient des donneurs de recettes.
Dans les visites qui sont faites,
Le Renard se dispense, et se tient clos et coi. (3)
Le Loup en fait sa cour, daube (4) au coucher du Roi
Son camarade absent ; le Prince tout à l'heure
Veut qu'on aille enfumer Renard dans sa demeure,
Qu'on le fasse venir. Il vient, est présenté ;
Et, sachant que le Loup lui faisait cette affaire :
Je crains, Sire, dit-il, qu'un rapport peu sincère,
Ne m'ait à mépris (5) imputé
D'avoir différé cet hommage ;
Mais j'étais en pèlerinage ;
Et m'acquittais d'un voeu fait pour votre santé.
Même j'ai vu dans mon voyage
Gens experts et savants ; leur ai dit la langueur
Dont votre Majesté craint à bon droit la suite.
Vous ne manquez que de chaleur :
Le long âge en vous l'a détruite :
D'un Loup écorché vif appliquez-vous la peau
Toute chaude et toute fumante ;
Le secret sans doute en est beau
Pour la nature défaillante.
Messire Loup vous servira,
S'il vous plaît, de robe de chambre.
Le Roi goûte cet avis-là :
On écorche, on taille, on démembre
Messire Loup. Le Monarque en soupa,
Et de sa peau s'enveloppa ;
Messieurs les courtisans, cessez de vous détruire :
Faites si vous pouvez votre cour sans vous nuire.
Le mal se rend chez vous au quadruple du bien.
Les daubeurs ont leur tour d'une ou d'autre manière :
Vous êtes dans une carrière
Où l'on ne se pardonne rien.

Am pieptanat putin textul, imi place sa fac traduceri, de obicei din engleza, ale textelor mai usoare de tradus.

Leul, lupul si vulpoiul

Leul devenind bătrân sta bolnav
În palatul lui; si toate animalele au venit
pentru a vizita pe prințul lor,
cu excepția vulpii care nu s-a aratat.
Toti veneau cu retete
Intrecandu-se in temeneli si eticheta.
Lupul, socotind prilejul favorabil,
acuza vulpoiul în fața leului:
"El n-a avut, a spus el, nici un respect pentru cineva care
a fost maestru in toate, și acesta este motivul pentru care
nici măcar nu a venit pentru a-l vizita. "
Între timp, vulpoiul a intrat discret,
Si ultimele cuvinte i le-a auzit.
Astfel, leul a urlat împotriva vulpoiului,
Dar el s-a gândit la timp pentru a se justifica:
"Am fost plecat departe, Sire,
ca să cer medicilor un leac pentru tine,
și acum cand am venit, nu mai conteaza? "
. Leul i-a cerut să-i spună imediat care-i remediul.
"Leule, acesta este: un lup jupuit de viu,
și să te îmbraci în pielea lui cât e fierbinte. "
Lupul a fost trimis imediat la moarte,
Iar vulpoiul a zambit zicandu-i leului:
"Nu te mira de raul facut,
Caci binele obtinut e mult mai mare!"
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
dolion

avatar

Numarul mesajelor : 22056
Varsta : 66
Data de inscriere : 31/05/2009

MesajSubiect: Re: Literatura universala   Sam 23 Aug 2014, 20:31

Dama cu camelii – adevăr și legendă

Cea mai admirată și dorită curtezană a timpului, Marie Duplessis își împărțea favorurile multor parizieni bogați și nobili, dar faima nemuritoare i-a adus-o legătura cu un tânăr sărac.
După o zi de călărie pe câmp, tânărul înalt, bine făcut și, ca de obicei, în ciuda dificultăților financiare, impecabil îmbrăcat, se duse la spectacol, împreună cu un prieten. La Théatre des Variétés, Alexandre Dumas se uita prin binoclu mai mult la femeile frumoase, ostentativ așezate în loji, decât la scenă. În acea seară de septembrie, în public se aflau câteva fermecătoare demi-mondene, acea categorie de femei de la marginea societății respectabile. Întreținute de bărbați bogați și în general mai în vârstă, cărora le acordau favoruri, cele mai multe tânjeau după iubirea unui tânăr chipeș, fie el și sărac. Cel puțin, asta era convingerea fermă a tinerilor ca Dumas, care avea 20 de ani.
O femeie îi atrase atenția în mod special. „Era înaltă, foarte zveltă, avea părul negru și un ten alb-rozaliu“, avea să scrie el. „Avea un cap mic și ochii migdalați cu acea privire de porțelan precum cea a japonezelor. Dar în ei se citea o natură mândră și dinamică… Semăna cu o figurină de Dresda.” Femeia descrisă cu atâta pasiune era Marie Duplessis, cea mai faimoasă curtezană a epocii.
Și ea l-a remarcat pe Dumas, căci îi făcu repede semn unui prieten, Clémence Prat, care îl cunoștea pe tânăr. La sfârșitul spectacolului, doamna Prat, amabilă, îi invită pe Dumas și pe prietenul său acasă, pe elegantul Boulevard de la Madeleine, chiar alături de casa lui Marie. După puțin timp, Marie bătu în geam, ca să se plângă de vizita unui conte, care o plictisea nespus și de dorința de a avea companie. Doamna Prat și cei doi tineri s-au mutat imediat acolo, iar după plecarea contelui, Marie își invită oaspeții la o cină cu șampanie. Spre sfârșitul mesei, ea a avut un acces de tuse și a trebuit să iasă din cameră. Dumas a urmat-o și a găsit-o prăbușita pe sofa, lânga un bol de argint cu apă, în care pluteau urme de sânge.
„Sunteți suferindă?“ o întrebă tânărul. „Puțin, dar m-am obișnuit cu asta“, răspunse frumoasa femeie. „Vă distrugeți singură!“ „De unde atâta afecțiune spontană? V-ați îndrăgostit de mine?“ întrebă ea, curioasă. Pentru că el ezita să răspundă, ea a insistat ca să audă mărturisirea, dar l-a și avertizat în legătură cu două posibile consecințe. „Ori vă voi refuza, iar atunci vă veți simți trădat, ori vă voi accepta, iar atunci veți câștiga o iubită tristă, nevrotică, bolnavă și melancolică, a cărei bucurie vi se va părea mai tristă decât durerea ei!“
Întâlnirea dintre Alexandre Dumas și Marie Duplessis a avut loc la începutul toamnei lui 1844 și a fost urmată de o scurtă poveste de iubire dulce-amără. Dialogul, însă, face parte din romanul publicat patru ani mai târziu, Dama cu camelii.

Viața unei curtezane

Născută în 1824, în același an cu Dumas, Alphonsine Plessis era fiica unui fermier, despre care se zvonea că ar fi vândut-o țiganilor. Ajunsă, în cele din urmă, la Paris, sub numele de Marie Duplessis, ea și-a câștigat, inițial, existența făcând croitorie, dar frumusețea ei delicată a atras repede atenția unui proprietar de restaurant, care i-a cumpărat un apartament. Acest prim iubit a fost rapid înlocuit de ducele de Guiche, un tânar înstărit și monden, care abandonase armata pentru a urma, zice-se, studii la Școala Politehnică. Ajunsă iubita ducelui, Marie Duplessis devenise cel mai comun subiect de bârfă și era asaltată de pretendenți. Nu avea decât 16 ani.
Plimbări cu trăsura în timpul zilei, seara spectacole la teatru sau la operă, urmate de petreceri strălucitoare și de întâlniri romantice cu bărbați culanți, așa arăta viața unei curtezane. Curând serviciile lui Marie ajunseseră să fie atât de bine recompensate, încât se zvonea că putea cheltui până la 100 000 de franci aur pe an, pentru un trai luxos. Se îmbrăca frumos și se înconjura de flori, dar, pentru că mirosul trandafirilor o amețea, Marie prefera camelia și își umplea casa cu ele, pâna când, după cum spunea un observator critic, „se închidea într-o fortăreață de camelii“. Marie era cultivată, putea purta discuții despre cărțile pe care le avea în bibliotecă și era o bună pianistă. Singurul ei defect, după cum ea însăși mărturisea, era că mințea. Dar tot ea adăuga, amuzată: „minciunile albesc dinții“.
Când l-a cunoscut pe Dumas, era întreținută de bătrânul conte de Stackelberg, deoarece – l-a mințit ea pe noul pretendent – îi amintea de o fiică a lui care murise. Îl mințea și pe Stackelberg, spunându-i că își petrece serile la prietena ei, Zélia, dar se întâlnea, în realitate, cu Dumas. Se pare că nu îi spusese nici unuia dintre bărbați că avea un al treilea iubit, pe contele de Perregaux.
Toți admiratorii ei, însă, erau de părere că are o inimă de aur. Și totuși, Marie dădea impresia că trece de la un bărbat la altul, „tânjind obsesiv după liniște, pace și iubire“, scria un critic al epocii. Subțire și palidă, după cum cerea moda, Marie era o frumusețe eterică. Era, însă, o femeie bolnavă, obsedată de teama că va muri tânără.
După numai câteva luni de fericire, care l-au afundat în datorii, Dumas a început sa se îndepărteze de Marie, deși ea i-a propus să-i fie prietenă, dacă nu îi mai putea fi iubită. La 30 august 1845, el i-a scris o scrisoare de despărțire: „Nu sunt nici suficient de bogat ca să te iubesc, nici destul de sărac ca sa fiu iubit de tine, așa cum vrei tu… Ești prea bună ca să nu înțelegi motivele acestei scrisori și prea inteligentă ca să nu mă ierți.”

Ispășirea pedepsei

Abandonată de Dumas, Marie Duplessis s-a consolat cu Franz Liszt. Apoi, la începutul anului 1846, ea a acceptat surprinzătoarea cerere în căsătorie a contelui de Perregaux. Căsătoria a avut loc la Londra, în ziua de 21 februarie. S-a sugerat că lui Perregaux îi era milă de tânăra femeie, chinuită tot mai mult de tuberculoză.
La scurt timp după întoarcerea la Paris, s-au despărțit, iar Marie a rămas singură, incapabilă să mai participe la viața mondenă și obligată să-și vândă lucrurile, pentru a scăpa de creditori. Și-a instalat în dormitor o băncuță pentru îngenuncheat spre a-și face acasă rugăciunile și în cele din urmă a chemat un preot să îi administreze ultimele sacramente, așa cum cere Biserica romano-catolică. La 3 februarie 1847, pe când Boulevard de la Madeleine răsuna de cântecele și râsetele carnavalului, înăuntru, curtezana de 23 de ani își dădea obștescul sfârșit.
Dumas călătorise, între timp, în Spania și Algeria, împreună cu tatăl său, numit tot Alexandre Dumas, celebrul autor al celor Trei mușchetari și al Contelui de Monte Cristo. (Cei doi sunt deosebiți prin Alexandre pêre [tatăl] și Alexandre fils [fiul].) Dumas a aflat de moartea lui Marie, în drum spre casă. În timpul unei plimbări, el a trecut pe lângă casa în care se întâlniseră prima oară și își declaraseră dragostea și a văzut un anunț despre licitația în care urma să se vândă tot ce mai rămăsese în casă. Pentru că nu își permitea nici o piesă de valoare, s-a mulțumit să cumpere un lanț de aur, pe care Marie îl purta la gât. Întâmplător, vânzarea nu numai că a adus suficienți bani pentru plata datoriilor, dar a lăsat și o sumă pentru o mică moștenire destinată unei nepoate preferate din Normandia. Singura condiție din testament era ca fata să nu vină niciodată în Parisul cel plin de tentații care îi fusese fatal mătușii.

Durerea naște un roman ce va deveni clasic

În luna mai a aceluiași an, Dumas a închiriat o cameră la hotel, a recitit scrisorile trimise lui de Marie și a început să scrie un roman care avea să-l facă celebru.
În Dama cu camelii, curtezana Marguerite Gautier renunță la viața strălucitoare din Paris, pentru a fugi cu tânărul ei iubit, Armand Duval. Idila este tulburată de tatăl lui Armand care, în timpul unei discuții cu Marguerite, se arată sceptic în privinta sentimentelor ei pentru fiul său. Când promisiunile financiare sunt respinse, el o imploră să îl părăsească pe Armand pentru a salva onoarea familiei, căci atât timp cât fiul va avea o relație cu o femeie cu o asemenea reputație, lui îi va fi imposibil să îi găsească fiicei sale un pretendent potrivit. Cu tristețe, Marguerite își părăsește iubitul, spunându-i că preferă să se întâlnească cu un nobil bogat din oraș. Curând însă, întoarcerea la viața agitată de curtezană o epuizează și o aduce în pragul morții. Armand află cele întâmplate când este prea târziu, ajungând, totuși, la timp pentru a o îmbrațișa pe femeia care îi leșină în brațe.
Publicat în 1848, Dama cu camelii a avut un succes enorm, iar tânărul Dumas a fost asaltat de cereri ale dramaturgilor pentru o dramatizare. Ca răspuns, el s-a retras la țară și a scris cu frenezie propria variantă dramatică, pe care apoi a propus-o tatălui său, director de teatru parizian și principal autor al pieselor jucate acolo. Bătrânul Dumas s-a opus. Subiectul nu era acceptabil pentru a fi pus în scenă, el nu ar fi fost niciodată de acord. Fiul l-a rugat insistent să citească manuscrisul. „Foarte bine!“, a spus tatăl, după ce a citit primul act, după care fiul a trebuit să se ocupe de afaceri. La întoarcere, și-a găsit tatăl în lacrimi. „Dragul meu băiat“, exclamă el, ,,m-am înșelat atât mult! Piesa ta va fi jucată!“
Piesa a fost pusă în scenă în 1852 și a avut un succes mai mare decât romanul. Dar când Giuseppe Verdi a transformat povestea în opera La Traviata, în anul următor, Marie Duplessis a câstigat, într-un fel, nemurirea. Bineînțeles, faima ei s-a întins până în secolul XX, când au fost realizate nu mai puțin de cinci filme artistice, cel din 1936, cu Greta Garbo, fiind cel mai admirat.

sursa: Mari enigme ale trecutului

_____________________
Pentru cine vrea să creadă, am o mie de motive. Pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.
Sus In jos
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Literatura universala   

Sus In jos
 
Literatura universala
Sus 
Pagina 1 din 2Mergi la pagina : 1, 2  Urmatorul

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
LUMINA LUMII :: ARTA SI CULTURA :: CULTURA LUMII-
Mergi direct la: