Pace!
 
AcasaFAQCautareMembriInregistrareConectare
__Nu sta in poartă, intră!__
Dum 24 Aug 2008, 20:37 Scris de Administrator

VIZITATORII au si ei o sansă de a posta pe acest Forum.
Doar pe acest topic - cine doreste acces la restul Forumului trebuie să se înregistreze.

Ca membri puteti avea acces total la subforumuri ce nu sunt afisate vizitatorilor, cum ar fi Muzică, Politică, Popasuri si altele.

Comentarii: 258
Ultimele subiecte
» Colecția de povestiri științifico-fantastice
Astazi la 15:12 Scris de zaraza26

» Vorbe de duh spuse de un cinic
Mier 14 Noi 2018, 06:24 Scris de dolion

» ION
Mar 13 Noi 2018, 21:08 Scris de Anahoret

» Veștile triste
Mier 31 Oct 2018, 17:25 Scris de Anahoret

» ANUNTURI
Mar 30 Oct 2018, 09:45 Scris de zaraza26

» LUMEA IN CARE TRAITI
Mar 30 Oct 2018, 07:30 Scris de Anahoret

» ZBOR DE CONDOR
Sam 27 Oct 2018, 19:53 Scris de Emil Condor

» Ce mi-a placut azi
Mier 24 Oct 2018, 16:58 Scris de Ion

» POPASUL PRISMA CONDOR
Mier 24 Oct 2018, 14:53 Scris de zaraza26

» Invatamant
Mier 03 Oct 2018, 14:23 Scris de zaraza26

» Știri muzicale
Mar 02 Oct 2018, 21:11 Scris de ostrovna

» Subiectul zilei
Lun 01 Oct 2018, 15:11 Scris de zaraza26

» Traditia ortodoxa
Lun 01 Oct 2018, 08:05 Scris de Ciprian

» CUVINTE DE FOLOS (III)
Dum 30 Sept 2018, 12:26 Scris de dolion

» Eternul feminin
Mier 29 Aug 2018, 01:28 Scris de Ciprian

» ENGLISH
Mar 21 Aug 2018, 12:37 Scris de zaraza26

» Politica se face cu... caricaturi
Joi 09 Aug 2018, 14:10 Scris de zaraza26

» Limba română
Sam 04 Aug 2018, 21:22 Scris de Anahoret

Cuvinte-cheie
padure mediu sibiu Patapievici 1918 muzica_traditionala internet Literatura istorie drumetie romana Când 23 comment-143 taieri brasov 1 politica Popasul reclame curiozitati problema placut google Limba maxime
Noiembrie 2018
LunMarMierJoiVinSamDum
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  
CalendarCalendar
Top postatori
dolion
 
Emil Condor
 
abbilbal
 
ostrovna
 
zaraza26
 
Anahoret
 
aurora
 
Cristina
 
Ion
 
zuum
 
Cautare
 
 

Rezultate pe:
 

 


Rechercher Cautare avansata

Distribuiți | 
 

 Veștile triste

In jos 
Mergi la pagina : Înapoi  1, 2, 3 ... 10 ... 19  Urmatorul
AutorMesaj
Vizitator
Vizitator
avatar


MesajSubiect: Re: Veștile triste   Mar 10 Noi 2009, 18:30

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe maestrul Gheorghe Dinica.
Sus In jos
ostrovna

avatar

Numarul mesajelor : 13550
Varsta : 61
Data de inscriere : 03/03/2009

MesajSubiect: Re: Veștile triste   Mar 10 Noi 2009, 19:15

Condoleante familiei:(
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8539
Varsta : 53
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Veștile triste   Mier 11 Noi 2009, 09:33

@yzzy a scris:
@zaraza26 a scris:
Citat :
Maestrului Gheorghe Dinica, pios omagiu!
Într-adevăr pios omagiu Maestrului Gheorghe Dinică! rugă
Și Dumnezeu să-l aibe în grijă!
Aplauze pentru întreaga carieră și pentru el ca OM! bravo


Ps. Și totuși, nu pot uita cum, acum un an sau doi, la Gala "10 pentru România", Gheorghe Dinică era doar pe locul 9, în urma tinerilor din telenovele. No Acum, la moartea lui, toate televiziunile se arată înmărmurite de durere. Crying or Very sad

Ce televiziuni ipocrite. Ne dau emisiuni de doi bani, dar cand moare un OM, poate unii telespectatori nici nu stiu cine e... doh
Aseara, dupa cum am aflat, trebuia sa fie pe TVR Cultural o piesa a Olgai Delia Mateescu, "Ferma de struti". Am urmarit, cum era de asteptat, un fragment dintr-o piesa cu Gheorghe Dinica, din 1976, nu am aflat numele. Probabil ca in fiecare marti, la 20.45, sunt piese de teatru, nu stiam...
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
abbilbal

avatar

Numarul mesajelor : 17567
Localizare : Cetatea Bălgrad, Transilvania
Data de inscriere : 28/09/2008

MesajSubiect: Re: Veștile triste   Mar 19 Ian 2010, 23:42

Navigând pe ici colo, am găsit o știre care m-a cutremurat.
La 30 octombrie 2009, când eu intram în al 66 an de viață, părintele Teofil Părăian a încetat din viață.

A fost duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus din județul Brașov, și s-a stins din viață la 80 de ani. Au fost mulți, au fost puțini, nu comentăm. Au fost atâția câți i-a rânduit Dumnezeu.

Numit în rândul clerului "monahul bucuriei", părintele Părăian s-a născut în anul 1929, în localitatea Topârcea, județul Sibiu, într-o familie cu patru copii. Orb din naștere, acesta a urmat cursurile unei școli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, în perioada 1935 - 1940.

Între 1948 și 1952, părintele Teofil a urmat cursurile Facultății de Teologie din Sibiu, iar la 1 aprilie 1953 intră în obștea Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. La șapte ani după călugărire, preotul a fost hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Colan.

Am avut ocazia să-l ascult povestindu-și viața, să-l ascult recitând poezii, să-l ascult comentând practici de cult ori obiceiuri și tradiții de sărbători religioase. I-am ascultat cu interes răspunsurile la întrebările ce i se adresau.

Părintele Teofil Părăian nu a fost doar "monahul bucuriei". A fost și un mare duhovnic.

Dumnezeu să-i ierte greșelile, pentru că om fiind, cu sigurață a mai și greșit.

_____________________
Noa, seeerbus drajilor!
.......BLOG PERSONAL
Sus In jos
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8539
Varsta : 53
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Veștile triste   Mier 20 Ian 2010, 13:07

Augustin Frățilă, poet, traducator și cantautor
1953 - 17 ianuarie 2010

Literatura română s-ar putea să fie printre puținele din lume care își îngăduie să-și risipească valorile pe toate drumurile, asemenea izvoarelor nimănui, curgătoare pe unde le vine lor bine. Am avut cu putere sentimentul acesta ascultând recitalul complex de poezie și muzică, de un tragism copleșitor, susținut de poetul incon­fundabil și cântărețul unic Augustin Frățilă, la Muzeul Literaturii Române, spre sfârșitul lui septembrie 2009. Poetul Augustin Frățilă și-a citit versurile între propriile cântece, cu puțină lume adunată în subsolul MLR, prieteni scriitori și artiști plastici care nu l-au părăsit la greu, Ștefania și Traian T. Coșovei, Ioan Groșan, Eugen Suciu, Marian Drăghici, Mircia Dumitrescu, Paul Vinicius, Daniel Vorona, Ioan Cristescu ș.a.

Deși s-a născut în 1953, a publicat puține cărți de versuri, fiind el însuși un risipitor tenace al propriului destin, înainte ca generația 80, în care s-ar cuveni să fie recunoscut și integrat, să și-l asume. Dar nu l-am găsit pe poetul Augustin Frățilă în ierbarele și insec­ta­rele generației, la fel cum cele două CD-uri muzicale editate în 2005 cir­culă doar printre cunoscători. Într-un interviu tulburător, de o sinceritate de­zar­­mantă, publicat în revista Luceafărul, simultan cu recitalul său, poetul recunoaște: “N-am făcut ni­cio­dată nici cel mai mic efort de a cul­tiva vreo relație, m-am lăsat doar în vo­ia valului – asumându-mi riscurile de rigoare, – am lăsat destinul să lu­cre­ze pentru mine, să-mi arate dacă tre­buia să fiu acolo ori nu. Asta m-a cos­tat, însă: imagine, notorietate, ca­rieră, viață de familie, viață so­cială…n-a fost zi să nu plătesc prețul de­zordinii, aventurii mele existențiale”.

În aceste mărturisiri crude, poetul este nedrept cu sine însuși: ca ma­jo­ri­tatea ardelenilor cu rădăcini adânci în substraturile geologice ale comunității, și-a trăit destinul la modul mitologic, așteptând mai degrabă istoria să-l strige pe nume, decât să provoace el însuși istoria. Și, într-adevăr, câți poeți-cântăreți de an­vergura și con­sistența lui Augustin Frățilă are lite­ratura română contem­porană, dacă își permite să fie nepăsătoare cu des­tinul unei asemenea valori? Ne extaziem, pe bună dreptate, la recita­lurile poetului și cântărețului folk Leonard Cohen, ajuns în cele din urmă pe malurile Dâm­boviței tocmai de peste Ocean, dar asta nu ne dă dreptul să ignorăm o voce poetică și muzicală, poate la fel de valoroasă, doar pentru că n-a avut norocul să se nască în Canada și să se afirme în America, ci într-o cultură a cărei mentalitate arhaică nu îngăduie cu nici un preț să fii profet în țara ta.
Pentru Augustin Frățilă, “cântatul la chitară e un fel de a recita poezia”, și dacă sufletul lui n-a ajuns încă un produs comercial, vandabil pe toate tarabele, e pentru că acest poet dureros de lucid are în timbrul vocii și versurilor sale un tragism specific ardelenilor, ca marcă a tuturor celor ce cântă cu emoția inimii deschise spre oameni și nu cu profesionalismul rece al celor ce și-au pierdut sufletul pe parcurs. Pentru cine nu l-a auzit până acum cântând, trebuie precizat că Augustin Frățilă a avut curajul unic să mizeze pe versurile lui Nichita Stănescu, în anturajul căruia și-a trăit boema bucureșteană, după venirea în capitală, într-o epocă în care Cenaclul Flacăra, cu sutele lui de cântăreți, îi punea pe note lui Adrian Păunescu până și momentele “când își tăia unghiile de la picioare”, după expresia lui Traian T. Coșovei. Sau, cum a măr­turisit Augustin Frățilă, între cântece și versuri: “Iubesc genul ăsta de întâlniri cu lume puțină, cu oameni care vor să te audă cu adevărat. E mai mare răspunderea când cânți pentru zece oameni. Pentru o sută de mii poate cânta oricine. N-am dat șlagăre pe bandă, pentru a-mi păstra emoția. Am mizat pe poezie, am făcut deja ale­gerea: recit prin muzică, fac versurile mai accesibile. Rămân la ce-am fost”. Și Augustin Frățilă a cântat o seară întreagă piese rare, de interior, pe care și le cântă doar sieși, când e singur, cu vocea sa încărcată de o tristețe virilă, de bărbat rănit, rămas singur pe o stea pustie, un om care își arde viața cântând și muzica îi curge din corzi și de pe buze, ca lumânarea topindu-se și mutându-se în lumină, pe măsură ce luminează.

Cu acest recital superb al lui Augustin Frățilă se reiau recitalurile de muzică și poezie de la Muzeul Litera­turii Române și Ioan Cristescu a avut ideea bună să invite un pro­fesio­nist al imaginii, care să înregistreze pe peli­culă poeții și cântăreții. Cei care vor vedea peste ani filmul cu Augustin Frățilă cântând și recitând și-l vor recunoaște pe prozatorul Ioan Groșan plângând ca un copil, la fel ca alți ascultători din sală, s-ar putea să simtă fiorul viu dintr-o seară a unui sfârșit de septembrie, din anul 2009, când un mare și nedreptățit artist a atins cu cântecul și cuvântul său starea de har a tris­teții sublimate netrecător în smerenie. (Z. I.)

http://www.viataromaneasca.eu/articole/30_miscellanea/523_augustin-fratila-in-recital.html
Sus In jos
http://www.zarazaitsme.blogspot.com/
zaraza26

avatar

Numarul mesajelor : 8539
Varsta : 53
Localizare : Nasaud
Data de inscriere : 02/10/2008

MesajSubiect: Re: Veștile triste   Mier 20 Ian 2010, 13:12


Folk - Augustin Fratila - Balada pentru Transilvania
Asculta mai multe audio Diverse

“Să întreții umbrele focurilor de pe pereți, să-ți alegi un punct fix și, în timp ce pământul se învârte, tu, ca un olar de geniu, să încondeiezi lutul cu desenul fin al memoriei... Se va întoarce și apa din care te-ai născut, stalactita ei va coborî încet, așezându-ți-se pe creștet cu infinită tandrețe, ca o statuie pe soclul ei predestinat și viața ta se va opri, în sfârșit, va încremeni, odihnitor, în măreție...”
- Augustin Frățilă -